Invitaţie ”Îmbunătățirea capacității de răspuns la problemele de sănătate ale populațiilor de migranți”

Stimaţi membri ai ARSPMS,

ARSPMS se apropie de a 25-a aniversare. Pe 11 decembrie 1991 un grup de profesionişti entuziaşti semnau procesul verbal de constituire a ARSPMS, care poate fi văzut sau revăzut pe site-ul nostru (www.arspms.ro/istoric/). Deşi în ultimii ani nu am fost prea vizibili, după 25 de ani încă existăm şi avem şi planuri de viitor.

În acest sens, dorim să vă informăm că în data de 8 decembrie 2016 va avea loc un atelier cu tema: ”Îmbunătățirea capacității de răspuns la problemele de sănătate ale populațiilor de migranți”. Atelierul este organizat de Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” – Disciplina Sănătate Publică și Management, în parteneriat cu ARSPMS și sub patronajul UNICEF România și al Biroului OMS pentru România.

Scopul atelierului este de a prezenta experiența internațională privind controlul problemelor de sănătate ale populațiilor de migranți și de a analiza capacitatea de răspuns din România și potențialele provocări cu care s-ar putea confrunta autoritățile în plan național. Acest atelier se dorește a fi un demers initial în capitalizarea de experiențe și dovezi științifice privind problemele de sănătate ale miganților și modelele eficace de gestionare a acestora.

Atelierul se va desfășura la UN House, Bd Primăverii nr 48A, începând cu ora 11, conform agenda-8-dec-2016.

La finalul atelierului va avea loc o scurta sesiune de discuţii privind planurile de dezvoltare a ARSPMS pe termen scurt şi mediu şi modul de celebrare a celei de-a 25-a aniversări. Dorim să vă invităm alături de noi la cele două evenimente.

Detalii suplimentare se pot obține la:

e-mail: pbhealth@umf.ro

tel: 021 3180714

 

Comitetul Director ARSPMS

Sănătate publică bazată pe dovezi. Avem dovezi?

Dr. Bogdan Pana
– PhD
– Medic Primar Sanatate Publica si Management
– Cadru Didactic Asociat, Catedra de Sanatate Publica si Management
– Presedinte ARSPMS

Evidence based Medicine-Medicina bazată pe dovezi este un concept început în 1972 de către Archie Cochrane prin publicarea Effectiveness and Efficiency , iar în anii 80, David Sackett si ceilalți, publică manuale de epidemiologie clinică ce translatează metodele epidemiologice în decizia clinică a medicului.
În acest fel s-a creat un curent ce a devenit un standard de diagnostic, practică și educație în medicina clinică.
În decadele care au urmat medicina clinică a dezvoltat și sistematizat evidențele,  prin studii riguros controlate, revizii sistematice și metaanalize. De exemplu numai în ultimii 15 ani peste 200.000 studii sunt înregistrate în www.clinicaltrials.gov.
Sănătate Publică bazată pe dovezi este un concept derivat din medicina bazată pe dovezi și poate fi definită ca integrarea celor mai bune dovezi cu cunoștiințele și judecățile experților și decidenților pentru alegerea de intervenții și programe în beneficiul sănătății populației 1,2.
În Sănătate Publică datele cantitative sunt cel mai des  furnizate de studiile epidemiologice descriptive, sau cross secționale, studii de caz pe populații mici, sau instituții și/sau programe locale. Datele calitative sunt egal importante deoarece arată aderența la programele de sănănate, sau barierele care stau în calea implementării lor și cum au fost acestea surmontate de cei implicați în implementarea lor. In sănănate publică dovezile experimentale sunt sunt mai greu de obținut la nivel populațional.

Dar și cele care se obțin trebuiesc cunoscute, diseminate, generalizate spre binele public.

La nivel internațional acesta mișcare către “bazarea pe dovezi” este susținută de instituții si foruri guvernamentale și neguvernamentale, care publică baze de date de bune practici sau ghiduri metodologice, cum este de exemplu în SUA –
National Registry of Evidence-based Programs and Practices (NREPP)2 sau in UE-
European Centre for Disease Prevention and Control. Evidence-based methodologies for public health.3

Și în Romania există numeroase studii și proiecte de succes, care au avut impact în reformele realizate în sănătate în ultimii 26 de ani. În acest sens ARSPMS va face cunoscute aceste evidențe pe care membrii săi le-au dezvoltat și le cunosc, și care aduse la cunoștiință publicului larg și a decidenților în sănănate pot contribui la dezvoltarea sistemului de sănănate din Romania.

  1. Brownson RC, Baker EA, Leet TL, et al.Evidence-based public health. Oxford: Oxford University Press, 2003:7.
  2. Brownson RC, Fielding JE, Maylahn CM. Evidence-based Decision Making to Improve Public Health Practice. Front Public Health Serv Syst Res 2013; 2(2).
  3. European Centre for Disease Prevention and Control. Evidence-based methodologies for public health – How to assess the best available evidence when time is limited and there is lack of sound evidence. Stockholm: ECDC; 2011.
  4. Sursa: www.wikipedia.org

Sa vorbesti simplu nu e deloc simplu: noi tendinte in comunicarea in sanatatea publica.

Dr. Vlad Mixich

Medic și jurnalist, în prezent la London School of Economics and Political Science pentru o specializare în politici de sănătate și științe comportamentale.

 

În cadrul Harvard School of Public Health există un centru dedical special comunicării în sănătate, condus de profesorul Jay Winsten. Guvernul Marii Britanii a înființat în 2010 o unitate specială, Behavioural Insights Team condusă de psihologul David Halpern, printre ale cărui roluri se numără pilotarea campaniilor de comunicare în sănătate. Aceste două entități, dar nu singurele, sunt vârf de lance în comunicarea în sănătatea publică, una dintre cele mai efervescente subdiscipline ale politicilor de sănătate.

Explozia de studii relevante, cu rezultate uneori surprinzătoare, și de intervenții de succes aplicate politicilor publice se datorează în special colaborării tot mai strânse dintre științele comportamentale (cu cei doi versanți: cel psihologic și cel economic) și experții în epidemiologie și big data.

Unul dintre cele mai mari studii randomizate efectuate vreodată în Marea Britanie, derulat de Behavioural Insights Team, a dorit să testeze importanța formei mesajului pentru succesul unei campanii care încurajează înscrierea în registrele de donatori de organe. Au fost testate patru tipuri diferite de întrebări, folosind un site guvernamental foarte accesat. Rezultatul a fost impresionant. Mesajul cel mai performant: “Dacă ați avea nevoie de un transplant de organe, ați accepta unul? Dacă da, atunci vă rugăm să-i ajutați și dumneavoastră pe alții“ – ar crește numărul înscrierilor în registrul de donatori cu 96.000 de persoane anual. În același timp, una dintre întrebările testate, folosită anterior de autorități în anumite părți din Anglia, a dus la scăderea numărului de înregistrări.

Acesta este doar un scurt exemplu despre importanța mesajului în activitatea experților în sănătate publică. Putem facem mai multe observații despre capcanele și condițiile necesare unei comunicări eficiente, observații care pot iniția discuții interesante și noi linii de cercetare.

  • Datele și dovezile considerate acceptabile și comprehensibile de către experții în sănătate publică nu sunt întotdeauna similare cu cele considerate acceptabile de către public, fie că vorbim de publicul larg, de jurnaliști sau de politicieni.
  • Mai multe date prezentate publicului nu înseamnă întotdeauna o comunicare mai bună. Ce date sunt prezentate și sub ce formă? De răspunsul la această întrebare depinde succesul unei campanii de sănătate publică. Prezentarea unor date complexe și bogate în fața unui public care nu este direct interesat de subiect poate deveni contra-productivă. Într-un astfel de caz, oportună este folosirea unor imagini (fotografii, scurte filme) sau povestiri care să întărească mesajul transmis prin cifre și să-l ancoreze în memoria auditoriului. De cealaltă parte, un exercițiu de comunicare care include o bogăție de date (grafice, tabele, etc.) este oportun pentru un tip de public foarte angajat și interesat de subiectul respectiv.
  • Aceeași mărime nu se potrivește tuturor. Prezentarea și croirea mesajului în funcție de tipul de audiență căreia ne adresăm este esențială, în special în campaniile de sănătate publică.  Segmentarea publicului în funcție de tipologia lui este foarte importantă, iar ultimele recomandări din literatura de specialitate întăresc această nevoie. Multe campanii de sănătate publică (inclusiv în România), au eșuat pentru că nu și-au cunoscut suficient publicul înainte de debutul campaniei.
De multe ori, între datele științifice și credințele publicului există o prăpastie considerabilă. Prezentarea unor dovezi, indiferent că receptorul este ministru, un jurnalist cunoscut sau un grup de elevi de liceu, este influențată de biasurile și caracteristicile specifice fiecărui grup. Influența biasurilor este foarte mare (pentru cercetarea în domeniu, psihologul Daniel Kahneman a primit premiul Nobel în 2002): cu toții avem tendința să privim cu neîncredere dovezile științifice care ne
  • contrazic opiniile, să ne amintim mai rapid datele care ne justifică atitudinile și suntem foarte receptivi la orice date care ne întăresc imaginea pozitivă pe care o avem despre noi înșine. De aceea, înaintea oricărui exercițiu de comunicare este foarte important să studiem și să înțelegem discrepanțele dintre dovezile științifice și credințele publicului căruia ne adresăm.
  • Credibilitatea persoanei care comunică public este unul dintre ingredientele cele mai importante pentru o intervenție de sănătate publică de succes.
Cărți interesante pe acest subiect:
  • Inside the Nudge Unit: How small changes can make a big difference, de David Halpern (2015).
  • Making Data Talk, de David Nelson, Bradford Hesse, Robert Croyle (2009).
Puteți urmări online activitatea acestor personalități, printre cei mai buni comunicatori ai medicinei bazată pe dovezi:
  • Ben Goldacre, MD, Centre for Evidence-Based Medicine, University of Oxford
  • David Spiegelhalter, Winston Professor of the Public Understanding of Risk, University of Cambridge
  • Hans Rosling, Professor of International Health, Karolinska Institutet

 

Cu dovezile pe masă: despre vaccinare

Dr. Eugenia Bratu
-PhD
– Medic Primar Sănătate Publică si Management
– Cadru Didactic
– Catedra de Sănătate Publică si Management, UMF Carol Davila Bucuresti

Dr. Lăcrămioara Brîndușe - PhD - Medic Specialist Sănătate Publică si Management - Cadru Didactic - Catedra de Sănătate Publică si Management , UMF Carol Davila Bucuresti

Dr. Lăcrămioara Brîndușe
– PhD
– Medic Specialist Sănătate Publică si Management
– Cadru Didactic
– Catedra de Sănătate Publică si Management , UMF Carol Davila Bucuresti

În ultima vreme în societatea românească au avut loc o serie de dezbateri despre vaccinare, un subiect care, de-a lungul timpului, a stârnit reacții puternice fie pro, fie contra, atât în lumea medicală, cât și în rândul societății civile. Imunizarea este subiectul care se pliază perfect ”paradoxului prevenției”(1),(2), beneficiile acesteia fiind ușor de trecut cu vederea și de uitat de către cei care au profitat de efectele ei, dar vizibile la nivel de populație, din perspectiva medicului de sănătate publică.
Dat fiind ca în perioada 24-30 Aprilie 2016, s-a derulat ”World Immunization Week 2016: Close the immunization gap(3), subiectul fiind adus din nou în actualitate, de-a lungul unei serii de mini articole, vom supune atenției dumneavoastră o analiză a literaturii de specialitate pe tema vaccinărilor.
Prima întrebare la care vom da un răspuns bazat pe evidențele de până acum: ”Imunizările cauzează autism?”
Îngrijorările publicului față de efectele vaccinării au început odată cu primele imunizări, dar în lumea modernă, studiul descriptiv tip serie de cazuri (care a inclus 12 cazuri) ”Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children” publicat în 1998 de dr. Andrew Wakefield și alți 12 colegi în revista The Lancet (4) (5) a stârnit teama specialiștilor și părinților față de posibila asociație dintre vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) și apariția unor tulburări de spectru autist la copiii vaccinați. S-a pornit o avalanșă de comentarii și reacții negative ale publicului față de măsura vaccinării, dar s-au realizat și o serie de studii menite să exploreze relația vaccinare – autism. S-a aflat că autorul principal al articolului a susținut asocierea dintre vaccinul ROR și autism având interese materiale directe, el propunând un stimulent imunitar al cărui patent îl deținea, în locul vaccinării ROR, iar în 2010 Lancet a retractat în mod oficial respectivul articol (4) (5)(6)
În 1999, un studiu cross-sectional ”Autism and measles, mumps, and rubella vaccine: no epidemiological evidence for a causal association” care a inclus 498 de cazuri de autism nu a identificat nici o asociație de tip cauzal între vaccinul ROR și autism (estimare RR la 12 luni de la vaccinare=0,94; 95%CI- 0,6-1,47) (7), iar în 2001, datele au fost reanalizate în articolul ”MMR and autism: further evidence against a causal association”, dar s-a obținut același rezultat (estimare RR la 59 luni de la vaccinare=1,24; 95%CI- 0,67-2,27) (8). În 2002, The New England Journal of Medicine publică un articol bazat pe un studiu de cohortă de tip retrospectiv ”A Population-based Study Of Measles, Mumps, And Rubella Vaccination And Autism” în care au fost incluși toți copiii născuți în Danemarca în perioada 1991-1998 (537303 copii). Riscul de a dezvolta autism a fost similar pentru copiii vaccinați și cei nevaccinați. (RR ajustat= 0,92, 95%CI=0,68-1,24). (9) În 2004, The Lancet publică un studiu tip caz-control ”MMR vaccination and pervasive developmental disorders: a case-control study” în care au fost incluse 1294 cazuri și 4469 martori a cărui concluzie este că vaccinarea ROR nu se asociază cu autismul (OR ajustat=0,88, CI 95%=0,6-1,15). (10)
A urmat un raport al Institutului de Medicină din SUA care a analizat metodele, rezultatele și concluziile celor mai relevante studii care urmăreau asocierea vaccin ROR-autism. Din 22 de studii analizate, doar 5 au întrunit criteriile unui design și a unor metodologii corespunzătoare, toate aceste cinci studii considerate valide având aceeași concluzie: nu există asociație între vaccinul ROR și autism. (11)
În același raport, s-a dorit găsirea unor evidențe referitoare la asocierea dintre alte tipuri de vaccinuri și autism. A fost inclusă în analiză testarea asocierii dintre vaccinul DTP (diphtheria toxoid–, tetanus toxoid–, or acellular pertussis–containing vaccine) și autism, dar nu s-au identificat evidențe științifice valide, adecvate care să conducă la acceptarea sau rejecția acestei relații. (11)
În februarie 2012, se publică în baza de date Cochrane o metanaliză intitulata “Vaccines for measles, mumps and rubella in children”, care are drept scop evaluarea eficacitâții și a efectelor adverse asociate cu vaccinarea ROR la copii pâna la vârsta de 15 ani. Studiul evidențiază grade diferite de eficacitate în prevenirea rujeolei (95%) și oreionului (69%-81% pentru vaccinul cu tulpină Jeryl Lynn sau 70-75% pentru vaccinul cu tulpină Urabe), dar nu se identifică nici un studiu referitor la eficacitatea vaccinului împotriva rubeolei. Deși au fost urmărite și observate diverse efecte adverse ale acestui tip de vaccinare (observându-se asocierea cu meningită aseptică pentru vaccinarea ROR cu tulpină Urabe sau cu tulpină Leningrad-Zagreb sau asocierea cu febră/convulsii febrile sau purpura trombocitopenică), acest studiu nu a identificat o asociere dintre vaccinul ROR și autism. (12)
În concluzie, până la această dată, nici un studiu valid nu a demonstrat asociația vaccin ROR-autism.

  1. Rose G. Strategy of prevention: lessons from cardiovascular disease. British Medical Journal 1981; 282: 1847-51.
  2. Rose G. Sick individuals and sick populations. International Journal of Epidemiology 1985; 14: 32-8.
  3. WHO, ”World Immunization Week 2016: Close the immunization gaphttp://www.who.int/campaigns/immunization-week/2016/event/en/
  4. Wakefield A. and others, ”Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children” Lancet. 1998 Feb 28;351(9103):637-41 http://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736%2897%2911096-0/abstract
  5. Boom Julie A., Cunningham Rachel M., Understanding and Managing Vaccine Concerns, Part of the series SpringerBriefs in Public Health pp 3-9, Springer International Publishing Switzerland 2014, DOI 10.1007/978-3-319-07563-1 accesat la 05.05.2016 http://link.springer.com.ezproxy.umf.ro/chapter/10.1007/978-3-319-07563-1_2/fulltext.html#copyrightInformation
  6. Science-Based Medicine, https://www.sciencebasedmedicine.org/lancet-retracts-wakefield-article/ accesat la 04.05.2016
  7. Taylor B. and all, Autism and measles, mumps, and rubella vaccine: no epidemiological evidence for a causal association,Lancet, Volume 353, Issue 9169, 12 June 1999, Pages 2026–2029,doi:10.1016/S0140-6736(99)01239-8 http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0140673699012398
  8. Farrington C.Paddy and all, MMR and autism: further evidence against a causal association, Vaccine,Volume 19, Issue 27, 14 June 2001, Pages 3632–3635, http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0264410X01000974
  9. Madsen, Kreesten Meldgaard. Hviid, Anders. Vestergaard, Mogens. Schendel, Diana. Wohlfahrt, Jan. Thorsen, Poul. Olsen, Jørn. Melbye, Mads. A Population-based Study Of Measles, Mumps, And Rubella Vaccination And Autism,. The New England journal of medicine 2002;347(19):1477-82 PubMed Link , http://vaccinepapers.org/wp-content/uploads/Madsen2002NEJM.pdf
  10. Smeeth L, Cook C, Fombonne E, Heavey L, Rodrigues LC, Smith PG, Hall AJ. MMR vaccination and pervasive developmental disorders: a case-control study.Lancet. 2004 Sep 11-17;364(9438):963-9.
  11. Institute of Medicine of the National Academies, Committee to Review Adverse Effects of Vaccines, Board on Population Health and Public Health Practice, editori: Kathleen Stratton, Andrew Ford, Erin Rusch, and Ellen Wright Clayton. Adverse Effects of Vaccines, Evidence and Causality, The National Academies Press, 500 Fifth Street, N.W.,Washington, DC 20001, http://www.nap.edu/read/13164/chapter/1
  12. Demicheli V., Rivetti A., Debalini MG/, Di Pietrantonj C. Vaccines for measles, mumps and rubella in children. Cochrane Database of Systematic Reviews 2012, Issue 2. Art. No.: CD004407. DOI: 10.1002/14651858.CD004407.pub3.

Newsletter Aprilie 2016

Cu ocazia Sfintelor Sarbatori ale Pastelui A.R.S.P.M.S. va doreste multa sanatate si o primavara frumoasa, cu multe bucurii.

invitatie-paste_2016

Newslleter Martie – 2016 WFPHA

Dragi colegi,

Pentru ultimele noutati de la Federatia Mondiala a Asociatiilor de Sananate Publica (WFPHA), va rugam sa accesa Newslleter March 2016.

Comitetul Director ARSPMS

Newslletter Martie – 2016 EUPHA

Dragi colegi,

Pentru ultimele noutati de la Asociatia Europeana de Sanatate Publica (EUPHA), va rugam sa accesati Newslletter March 2016.

Comitetul Director ARSPMS

Newsletter Ianuarie 2016 – EUPHA

Dragi colegi,

Pentru ultimele noutati de la Asociatia Europeana de Sanatate Publica (EUPHA), va rugam sa accesati Newsletter January 2016

Comitetul Director ARSPMS

Newsletter noiembrie 2015 – EUPHA

Dragi colegi,

Pentru ultimele noutati de la Asociatia Europeana de Sanatate Publica (EUPHA), va rugam sa accesati EUPHA Newsletter November 2015.

Comitetul Director ARSPMS

Atelier – Asigurările Private de Sănătate

Asociația Română de Sănătate Publică și Management Sanitar (ARSPMS) încheie anul 2015 adresându-vă invitația de a participa la atelierul cu tema “Asigurările private de sănătate în cadrul sistemului de sănătate din România: realităţi şi perspective pentru 2016”.

Atelierul va avea loc în data de vineri, 11 decembrie, orele 10 – 14, la Institutul Național de Sănătate Publică, etaj 2, Sala de Consiliu. Vă rugăm să confirmați participarea până joi, 10 decembrie, ora 14.00, la d-na Camelia Vârșescu – tel 021 318 07 14 sau email office@arspms.ro.

Atelierul va constitui totodată un prilej de a face bilanțul activității ARSPMS pentru anul 2015 și de a stabili prioritățile de acțiune pentru anul 2016.

Vă așteptăm cu drag!

Comitetul Director ARSPMS